joi, 26 decembrie 2013

Nopţile Sfinte de la Crăciun până la Bobotează


Nopţile Sfinte de la Crăciun până la Bobotează
decembrie 15th, 2013

Cultura exoterică a prezentului cunoaşte prea puţin evenimentele spirituale deosebite prin care trece Pământul în perioada dintre Crăciun spre Bobotează. Ne propunem în acest material să oferim câteva indicaţii de bază privind trăirea conştientă a Nopţilor Sfinte.


Crăciunul este un eveniment care se petrece în Aura Pământului în fiecare an, alături de cele trei sărbători complementare, Paştele, Sânzienele şi Sărbătoarea Toamnei. Spre deosebire de cele trei sărbători amintite, Crăciunul este momentul esoteric cel mai îndelung pregătit, eveniment crucial pentru Misteriile vechi precreştine de asemenea. Cele trei trepte ale Crăciunului pot fi resimţite de fiecare dintre noi, dacă găsim momente de linişte interioară şi ne propunem o jumătate de oră de rugăciune, meditaţie sau ieşire în natură.


Prima etapă care pregăteşte Crăciunul este reprezentată de ultimele patru săptămâni ale postului, numite în lumea catolică Advent. De la finalul lunii noiembrie, forţele eterice se adâncesc în rădăcini, trunchiuri şi în glia iernatică. Atunci omul este lipsit de suportul eteric care ne învăluie pe tot parcursul anului. Perioada Adventului este cunoscută din vechime drept o perioadă de mari încercări sufleteşti, în care omul se întâlneşte cu sine sub aspectul părţilor sale nedesăvârşite. Din perspectivă cosmică, Adventul este o coborâre treptată a Sufletului Pământului din regiunea Lunii, până imediat deasupra stratului de zăpadă. Ţeserea fină a lunii în această perioadă creează un spaţiu sufletesc dens, cu un caracter specific argintului planetar. Argintul este metalul oglindirii fidele a realităţii sufleteşti şi spirituale, astfel că această ţesătură astrală este cea care produce propria noastră reflectare. Încercările Adventului sunt legate pe de o parte de oglindirea neputinţelor noastre şi a fricilor pe care nu le-am vindecat încă, iar, pe de altă parte, sufletele omeneşti retrăiesc etapa anterioară coborârii lui Christos în lumea Pământului, perioadă fără mult ajutor în propriile strădanii lăuntrice. Adventul creează prin ţeserea forţelor lunare ceea ce a fost cunoscut prin tradiţie drept Acoperământul Maicii Domnului sau Mantia Mariei. Astralul care este urzit şi adus spre glia de iarnă este perceput de privirea spirituală în nuanţe de albastru închis, fapt care a fost păstrat şi în tradiţia creştină exoterică, prin reprezentarea unui voal bleu-marin al Maicii Maria în scena Naşterii. Prima etapă a Crăciunului este tocmai cea care transformă Pământul într-un spaţiu marianic, un spaţiu al căldurii Maicii, care poate purta în mod spiritual Naşterea Pruncului Ceresc. Pentru pregătirea primirii Pruncului, de la solstiţiul de iarnă la Crăciun, vechile Misterii celebrau trei zile ale iniţierii, după care Înaltul Spirit Solar putea fi contemplat în 24 sau 25 decembrie.


A doua perioadă a Crăciunului este reprezentată de şapte apusuri de Soare, care au loc între 24 şi 30 decembrie, cuprinzând primele şase Nopţi Sfinte. Noaptea Ajunului este momentul maxim de coborâre a Mantiei Mariei, în care putem percepe în modul cel mai intens prezenţa Maicii Sfinte. Prima parte a Nopţilor Sfinte este perioada în care omenirea poate primi în fiecare an Pruncul Cosmic în sine. Când sufletul se goleşte de sine şi primeşte darul Crăciunului, trăim tot mai adânc Naşterea Pruncului Arhetipal în noi, aducând iubire, blândeţe, seninătate, care vor creşte în următoarele zile drept noi facultăţi sufleteşti.


A treia perioadă a Crăciunului este formată din al doilea grup de şase Nopţi Sfinte, de la Anul Nou până la Bobotează. Spre noaptea Anului Nou omul nu mai percepe cu aceeaşi intensitate intimitatea şi farmecul adus nouă de Acoperământul lunar al Maicii Domnului. Treptat se limpezeşte spaţiul protector al Mariei, iar Pruncul Cosmic nu mai este resimţit drept Prunc. O imagine importantă prezentă în basme este trăită de sufletele treze. La Crăciun ne simţeam Prunci, eram şi noi copii, însă acum ceea ce era copilăresc cu şase-şapte zile în urmă începe să crească şi să se maturizeze într-o dispoziţie diferită. Noi suntem chemaţi să devenim puternici şi eroici. Dacă la Crăciun eram protejaţi şi îmbrăţişaţi de Maria, acum trebuie să facem gestul polar, acela de a dărui noi, de a proteja noi înşine. Pentru mulţi oameni această trăire este neplăcută, căci ne este dor de farmecul stării de a fi Copil, învăluit de Acoperământul lunar al Maicii. Însă forţele spirituale ne îndeamnă în a doua parte a Nopţilor Sfinte să creştem ceea ce a fost primit la Crăciun. Suntem impulsionaţi să devenim eroi în propria noastră viaţă. Asemenea eroilor din basme, viaţa noastră devine regatul în care suntem chemaţi să slujim apărând Adevărul, Dreptatea, uneori aducând înapoi celorlalţi oameni Soarele răpit de zmei. Cele şase apusuri de soare de la Anul nou spre Bobotează aşează în sufletele noastre seminţe pentru devenirea eroului solar din lăuntrul nostru.


Tradiţia vorbeşte despre Deschiderea Porţilor Cerului în perioada Nopţilor Sfinte. O cunoaştere esoterică străveche a pătruns în tradiţia oficială, provenind dintr-o contemplare clarvăzătoare a cursului acestei perioade. Dacă privirea spirituală percepea coborârea urzelii astrale a Mantiei albastre a Mariei în perioada Adventului, în Nopţile Sfinte are loc o deschidere a Cerului într-un mod deosebit. Prin mijlocirea Acoperământului Maicii, spre Pământul fizic coboară astralul pur al Pământului, cel care devine veşmânt pentru Ierarhiile Spirituale. Se poate spune că toate cetele îngereşti pot păşi pe Pământ în această ţesere a Crăciunului, eveniment unic în cursul anului. Fiinţele Ierarhiilor nu se apropie de Pământul fizic decât în situaţii excepţionale, căci trupurile lor sunt de o curăţenie care nu poate trăi în lumea grosolană din preajma scoarţei de lut a Terrei. În acest moment special al anului, se creează condiţiile de puritate şi dăruire care permit cetelor cereşti să atingă Pământul. Omenirea primeşte astfel vizite înalte în aceste Nopţi, vizite care deschid în mod real comunicarea şi accesul nostru la fiinţele spirituale înalte. Pe parcursul Nopţilor Sfinte, cele nouă Ierarhii Cereşti se manifestă pe rând în lumea Pământului, fiind accesibile conştienţei iniţiatice. Se spune că prezenţa Ierarhiilor deschide fiecărui om în parte un acces deosebit la tărâmurile spirituale înalte, mijlocit de îngeri.


Cum putem deveni părtaşi conştienţi la aceste daruri ale Nopţilor Sfinte? Răspunsuri au fost date de şcoli spirituale diferite. Personal cred că este necesar ca fiecare om în parte să deschidă propria cale de acces la aceste evenimente. Iar această deschidere, indiferent de calea pe care pasim, urmează un curs şi câteva procese universale.


Fiecare Noapte Sfântă începe odată cu momentul în care ziua se îngână cu noaptea. Atunci este un moment culminant, care deschide Noaptea în sine. În aceste seri în natură se petrec evenimente spirituale, pentru care trebuie să devenim permeabili. Putem spune că este necesar să găsim un gest, o stare sau un exerciţiu care să ne golească de conţinuturile senzoriale obişnuite ale zilei, pentru a ne retrage mai întâi în noi înşine. În această retragere meditativă spre interior este important să căutăm o deschidere spre lumile superioare prin rugăciune sau o meditaţie care să trezească veneraţie şi dăruire în suflete. Când în noi se nasc veneraţia şi dăruirea autentice, inima noastră este goală de noi şi începe să primească picături de ceva mai înalt. Acest ceva mai înalt este dincolo de ideile noastre inteligente, de orgoliile sau vizualizările subiective. Prin dăruire, facem un gest de sacrificiu, de a renunţa la ceea ce ştim şi ce credem în mod obişnuit, pentru a deveni accesibili unei conştienţe noi. Întreg procesul de a deveni părtaşi la Tainele Nopţilor Sfinte este legat de strădania noastră de a crea în templul inimii un spaţiu de linişte pe care să nu îl umplem tot noi, ci să lăsăm Forţele Superioare să reverse în el darurile Crăciunului cosmic.


Să avem Nopţi Sfinte cu daruri, căci lumea întreagă are nevoie să avem ce dărui mai departe din noua conştienţă christică, aceea de a învăţa să fim responsabili pentru destinul nostru şi de a căuta să aducem mereu echilibru şi bine în viaţa noastră, ca noii eroi solari în devenire!


Perioada Crăciunului şi Nopţile Sfinte

Perioada Crăciunului şi Nopţile Sfinte

decembrie 13th, 2011
Sebastian Stănculescu
Lumea modernă uită deseori care este semnificaţia sărbătorilor de iarnă. Oamenii îşi urează „Crăciun fericit!” mai degrabă gândind către o stare de confort şi plăcere şi având mai puţin în vedere realitatea spiritual-sufletească a miezului iernii, faţă de care omul modern nu are organele necesare pentru percepere. Ce stă în spatele stratului de zăpadă care acoperă trupul Pământului în nopţile cele mai lungi din an? Ce reprezintă Pruncul şi Maica Sa pentru evoluţia întregului univers? Cine sunt eu în raport cu acest eveniment cosmic şi faptele sale?
Ca cercetători ai ştiinţei spirituale putem găsi informaţii multe despre Crăciun în întreaga literatură antroposofică. Dar sufletul nostru, el însuşi, dincolo de concepţii şi teorii, cum vieţuieşte el Crăciunul? Ce este Crăciunul pentru mine ca om, în ce mod pot eu fi martor la naşterea Pruncului Cerului, la minunatele fapte petrecute sub stratul de zăpadă, în interiorul Pământului? Puţini oameni se întreabă asta, căci pentru mulţi dintre noi este suficient să ne hrănim cu ceea ce spun alţii. Şi este un lucru util şi frumos. Însă viitorul epocii sufletului conştienţei, noile realităţi spirituale ale lumii cer să nu fim numai interesaţi de faptele spirituale, ci să parcurgem un drum conştient de dezvoltare care să ne ducă spre vieţuirea trează a lumilor superioare şi spre acţiunea trează şi responsabilă în şi din acestea.
Ce trebuie să facă sufletul omenesc pentru a fi martor la evenimentele miezului iernii? Dacă în alte perioade ale anului omul trebuie să se străduiască singur pentru a dobândi puterea de a contempla lumile superioare, miezul iernii oferă fiinţei noastre un dar deosebit. În perioada Crăciunului şi a Nopţilor Sfinte apropierea lumii spirituale de Pământ ne deschide şi nouă capacităţi de muncă inspirativă şi imaginativă de o claritate mare. Se poate spune că în această perioadă a anului suntem cu toţii clarvăzători într-un anumit grad. Trebuie doar să ne găsim dispoziţia interioară şi câteva ceasuri de linişte în care să ne deschidem sufletul spre aceste capacităţi dăruite omului de lumea spirituală doar acum.
Haideţi să facem un prim pas către vieţuirea reală a Crăciunului. Putem face o scurtă plimbare într-una din serile din preajma Crăciunului. O plimbare de jumătate de oră, în care să privim cu sufletul deschis şi fără prejudecăţi către ceea ce trăieşte în natură, în acest aer de iarnă, în dealurile, munţii, câmpiile din jur în acest moment al anului. Ne vom întreba cum simte Pământul miezul iernii? Cum simte sufletul nostru miezul iernii? Ne simţim într-o deschidere sufletească şi o expansiune, asemenea perioadei verii? Ne simţim într-o creştere asemenea perioadei primăverii? Sau ne simţim altfel? Dacă este diferit, cum este acest altfel? Este esenţial să facem aceşti paşi în mod liber, cu deschidere şi chiar bucurie copilărească de a descoperi. Dacă în sufletul nostru nu trăiesc în mod viu experienţe sufletesc-spirituale, atunci în zadar cunoaştem sute de cărţi de esoterism pe de rost. Făcând acest pas de contemplare a dispoziţiei de iarnă din natură, ne apropiem de o vieţuire personală a inspiraţiei solstiţiale a miezului iernii.
Pentru a merge mai departe, vom adânci observaţiile făcute în mod sistematic şi cu aceeaşi bucurie şi deschidere. Este bine pentru majoritatea exerciţiilor să alegem un moment al zilei înspre înserare sau chiar la începutul nopţii, căci sufletul omenesc poate percepe mai atent anumite fenomene din natură în această perioadă a fiecărei zile. Să ne îndreptăm sufletul către stratul de zăpadă şi către solul rece al iernii. O să căutăm să cercetăm ce se petrece acolo, sub zăpadă, sub sol, şi mai adânc, sub scoarţa Pământului. Dacă ne lăsăm sufletul liber să vieţuiască realitatea de sub sol, vom percepe o activitate foarte intensă, o mişcare vie şi luminoasă, care apare ca surprinzătoare faţă de liniştea şi încremenirea din natura exterioară. Dacă adâncim sentimentul vom avea o primă vieţuire personală despre activitatea fiinţelor elementale de natură gnomică. Iarna gnomii pornesc la drum, ca într-o sărbătoare a cunoaşterii, pentru a purta prin interiorul Pământului impulsuri pe care lumea stelelor le-a dăruit planetei prin formele plantelor.
Sufletul treaz poate aduna aceste sentimente ca pe adevărate comori ale cunoaşterii, căci ele ne aduc în faţa unor realităţi spirituale de o mare importanţă. Dacă vom continua observaţiile, vom putea adânci şi mai mult vieţuirea dispoziţiei de iarnă. Să privim acum mai ales către aerul iernii şi către ceea ce coboară peste Pământ ca ţesere sufletească specială. Am putea trăi existenţa unei dispoziţii magice, ca de poveste, de adâncire într-o stare meditativă de introspecţie, de receptivitate. Prin această observaţie sufletul se apropie de trăirea Pământului care devine Maria în perioada Crăciunului. Luna împreună cu îngerii lunari şi cu fiinţele din preajma Elohimilor coboară peste Pământ o ţesere de forţe astrale care a fost numită uneori în esoterism mantia Mariei.
În miezul iernii Pământul este cel mai mult el însuşi, unit cu fiinţele sale elementale şi îmbrăţişat de forţele lunare care îl îmbracă într-o mantie, pe de o parte prin activarea resturilor vechii Luni de sub scoarţa terestră, pe de altă parte prin coborârea îngerilor şi fiinţelor din sfera lunară aproape de lumea oamenilor. Dacă am observat treptat dispoziţia de iarnă în natură, în interiorul Pământului, în acţiunea Maicii, atunci putem să ne pregătim spre vieţuirea Naşterii. Iniţiaţii din vechime se adunau în templele de Misterii în noaptea cea mai lungă, în bezna cea mai adâncă a anului, pentru a întâlni în mod spiritual fiinţa Soarelui în miez de noapte, fiinţa cosmică a lui Christos, care se apropia de lumea oamenilor. După venirea Fiului în lumea pământească, fiecare om poate avea revelaţia de pe drumul Damascului în templul inimii sale. Dacă privim spre Pământul marianic de iarnă şi ne adâncim în trăirea liniştită şi cu veneraţie a dispoziţiei Crăciunului, în sufletul nostru poate creşte o experienţă fundamentală a cunoaşterii spirituale autentice: în sufletul Pământului şi în sufletul nostru se naşte Pruncul Cerului.
Să fim treji şi deschişi pentru a primi în noi Naşterea Fiului Cerului!
Nopţi Sfinte conştiente!

Craciunul in Maramures / Noapte Sfanta - integral

joi, 7 noiembrie 2013

Deliciile vieții: Despre moarte, povestire în 3D






Despre moarte, povestire în 3D


Uliţa ce urcă pieptul dealului pare pustie. Deşi a fost la toţi morţii, stând într-un colţ să analizeze cum au venit îmbrăcaţi oamenii, ce vorbe spun ai casei, cum îl bocesc copiii, iar la momentul potrivit a tras giulgiul să vadă dacă sunt făcuţi pantofii mortului şi dacă sunt noi, pe ea au încuiat-o două nopţii, fiindcă nu s-a obosit nimeni străin să piardă ultimele orele de somn stând în cameră cu un cadavru care a început să miroasă.
Astăzi s-a înnorat. Cancerul a chinuit-o atât de tare, încât nu cred că-i pare rău, după cum se spune, dar vine toamna cea nemiloasă, cu ceaţă, cu ploi, cu frunze uscate... Ea pleacă spre necunoscut.
- Nu-mi plângeţi de milă! Toată viaţa am fost condamnată la locul de muncă, în sfârşit am şi eu vacanţă! Vacă, grădini, 60 de păsări, casa curată, nu se ţin aşa uşor la 71 de ani! Am crescut copilul alteia pentru care m-am sacrificat, iar el spunea ieri tuturor că nu las nimic în urmă. Păcat că nu vreţi să mă auziţi!
O mână de oameni se adună pentru înmormântare. Patru coroane din plastic, una din crizanteme zdrenţuite, o mână de flori. În curte stau 20 de oameni, ea singură pe masă, în cameră.
- Vezi? Spuneai de mine că mă duceam să spionez la morţi, dar tu, scriitoarea lui Peşte, ce faci? Îmi numeri coroanele şi oamenii care au venit să mă ducă la groapă, de parcă asta m-ar interesa pe mine acum...Aşa, oameni buni! Înfigeţi mâna în biscuiţi săraţi, mâncaţi fursecuri, beţi, că nu vă costă nimic! Uitaţi-vă bine la leşul acesta care miroase îngrozitor şi care m-a chinuit până în ultima clipă! Şi voi veţi ajunge la fel. Mă arătaţi cu degetul că mai intram şi eu pe vâlcele cu Neluţu când lucram la colectiv. Bărbatul meu nu avea nicio pretenţie, iar voi m-aţi fi dat afară din comună dacă aţi fi putut. Ruşine să vă fie! Toţi faceţi la fel, dar vă ascundeţi, lupi moralişti! V-aţi uitat în toate părţile să nu vă vadă nimeni când intraţi cu cineva străin într-un loc, iar pe mine mă sfâşiaţi fiindcă am fost mai puţin prevăzătoare!
Marcel anunţă că doreşte să citească un necrolog. Un bătrânel uscat şi mic la minte, cere să vadă el ce a scris despre moartă:
- Nu se cade să o lăudăm excesiv, nici să spunem lucruri neadevărate, că lumea ştie, spune important în timp ce îşi aşază ochelarii pe nas!
- Am o poftă nebună să te dau afară din curte, chiar dacă aţi venit puţini şi vă va număra lumea pe drum! Nici moartă nu vrei să fiu lăudată, măi papă-lapte? După umila ta părere, Dumnezeu mă aruncă în fundul Iadului acum. Ce să-ţi spus! Aşa înţelepciune mai rar, mă mir că nu-ţi face capul explozie!
În curte, îmbrăcată în doliu marţial intră Nora, nepoata care lucrează în Italia. I-a trimis ieri o coroană, iar astăzi a trecut şi i-a dat grijă sorei mari să nu mai vină cu capul descoperit la mort, că o bârfeşte lumea. Muncă în zadar, deoarece încăpăţânata nu stătuse degeaba cu bigudiurile în cap.
- Ai venit, neruşinato?Ia-ţi dracului coroana înapoi, că mi-ai făcut numai rele! Ţi s-a părut că stăpânesc o grădină prea mare şi m-ai dat în judecată intrând în spatele casei peste mine, deşi de patru ani partea ta de teren a rămas nelucrată. Am vechime la tribunal din cauza ta. De ce nu mă aude nimeni? De ce nu iese piaza asta rea din curtea mea? Costel mă plânge sincer, în hohote. Nu mai are la cine se împrumuta. El şi cei care m-au ajutat la muncă plâng mai mult decât băiatul meu vitreg! Şi ăştia întârzie. Vreau să mă văd mai repede în pământ lângă omul meu. Eu l-am îngrijit, iar dacă m-am iubit cu altul nu s-a făcut gaură în cer. Bine că se vor îmbarca toţi în maşini, să nu se mai uite tot satul la câţiva bărzăuni care vin după mine! Ruşine, ruşine să le fie! La câţi morţi am fost eu! A, cei după care am fost au murit! Acum îmi dau seama. La înmormântare nu este ca la nuntă! Până la urmă, înmormântarea tot se va face!
A sosit timpul. Oamenii importanţi au venit, moarta va fi scoasă pe masă în curte, se va face slujba, apoi plecarea spre cele veşnice. Băiatul plânge cu sughiţuri. Cineva spune să se aducă oţetul.
- Nu vă alarmaţi, oameni buni, că nu leşină! Păcat că nu mai are cine-i creşte porcul şi viţelul, iar găinile şi raţele va trebui să le taie! Lixandre, mamă, nu juca teatru prost! Până acum ai glumit cu oamenii, ai mâncat cu ei...Dacă mă uit bine, eu plec pe ultimul drum înconjurată de străin. Rudele mele nu au fost anunţate sau nu au vrut să vină!
- Oameni buni, puneţi-i capacul, spune sora cea mare a Norei!
- Mulţumesc! Te-ai gândit bine, dragă şi-aşa au spus toţi că sunt de nerecunoscut, slabă, verde, cu nasul mare şi miros îngrozitor. Dar sufletului meu nu-i puteţi pune capacul. Bine că ai încetat, Lixandre că erai penibil! Costele, vezi că ai probleme, ai plâns prea mult, ajunge! Nu am mai avut timp să-ţi las ceva, deşi văd acum că ai fi meritat. Doar tu mângâi capacul rece şi lucios şi vorbeşti cu mine! Eu zic să plecăm, oameni buni! Vă rog să nu claxonaţi prea mult, că nu-mi place circul, fie el chiar şi la înmormântare. Până la urmă este mai bine să pleci discret. Într-un sfert de oră suntem la cimitir, în altul va fi pământ peste mine! Marcele, a fost frumos necrologul. Te-ai descurcat mai bine ca pastorul care a vorbit despre rugăciune la înmormântare. Drept este că ai alergat mult pentru mine şi îţi mulţumesc. Sper ca şi la înmormântarea ta să fie cineva activ şi energic...Eşti un tată bun, şi pentru copilul tău şi pentru copilul altuia, pe care-l creşti! Ţi-a făcut mai multe probleme copilul cel străin, iar tu ai grijă mare şi de copii lui acum. Când se îmbolnăvesc îi duci cu maşina la spital, le iei medicamente din banii tăi, îi aprovizionezi cu tot ce le trebuie. Oameni buni, iubiţi, distraţi-vă, faceţi ordine în viaţă, că moartea tot vine! Nici haine elegante nu am avut, nici de plimbat nu m-am plimbat, am muncit ca robul pe dealurile astea!
- Nu i-am făcut niciun pod din scânduri mamei, îi explică Lixandru unei bătrâne.
- La ce-mi trebuie pod? Am intrat deja în putrefacţie. Vreau să plecaţi acasă şi să mă lăsaţi liniştită!
- Uitaţi-vă, lume bună, pantofii lui tata sunt întregi şi fâşii din costumul de haine! Dinţii la fel.
- Măi, Lixandre, dantura lui bună stă în pământ, iar eu am dat o căciulă de bani şi am stat ore întregi să mă chinuiască dentistul, să am şi eu dinţi, spune Marcel. Dreptate-i asta?
- Vedeţi, lume bună, lui tată-su i-a făcut pod din scânduri de stejar, iar mie nu! Tot mamă vitregă mă consideră şi în ultimul ceas. Dar nu are importanţă. Nu vă faceţi pod! Este oribil să găseşti crâmpeie dintr-un om, să nu putrezească omogen! Nu vreau să mai găsiţi nimic din trupul meu! Bateţi capacul în cuie! Sufletul a scăpat, a zburat, s-a mântuit.
- Măcar de-şi mântuia sufletul, spune cel care a cenzurat necrologul. Dar a făcut de toate şi nu cred că o primeşte Dumnezeu!
- Măi, nenorocitule, ce păcat că nu pot să mai scot limba la tine şi să-ţi arăt un semn! Ce-ţi pasă ţie ce am făcut şi cum am trăit? De ce te bagi între mine şi Dumnezeu? Hai, Costele, fii bărbat! Nu poţi să stai toată noaptea cu mine. Îmi pare rău că nu am nimic să-ţi dau! Ai fi meritat să-ţi dau tot ce am avut, că tu m-ai plâns sincer! Ce muzică sinistră! Bolovani peste cutia din lemn, într-o groapă...Vă mulţumesc că aţi venit, oameni buni! Sper că aţi învăţat de la mine lecţia vieţii, că nu vă veţi irosi clipele efemere de fericire, că vă veţi uita în toate părţile când intraţi cu un bărbat străin pe vâlcele şi că nu vă veţi băga niciodată între Dumnezeu şi sufletul pe care Acesta îl iartă după ce îl judecă!!!

luni, 11 februarie 2013

In memoriam - George Pruteanu.




LEGEA FONDULUI FUNCIAR

Pămîntul e ca lumina: se distribuie, dar nu se împarte.
 

LEGEA LEGILOR MULTE
 
O reţea deasă de legi e pentru escroci ca plasa pentru acrobaţi.
 

IPOTEZA FUNAR
 
Maghiarul e un român stricat. Noi trebuie să-l reparăm..
 

TEORIA
 DISTRIBUIRII SPAŢIULUI
 
a) Este loc sub soare pentru toată lumea.
b) Inutil, pentru că toată lumea vrea la umbră.
 

LEGEA CIOCOIRII
 
Un cap ridicat la putere devine pătrat.
 

DILEMA TÖKES
 
Îi dai ungurului dreptul, el vrea şi stîngul !
 

AXIOMA LIBERALĂ
 
Tot ce e de stat  stă.
 

REGULAMENTUL ASTRONOMIC AL LUI ION DINCĂ TELEAGĂ
 
Orice mişcare de revoluţie care nu ascultă de nişte legi trebuie băgată la zdup.
 

CONSTANTA PRUTEANU
 
Toată lumea a tras: armata – în unii, securitatea – în alţii, justiţia – de timp, nomenclatura – foloase, poporul – nădejde.
 

TEOREMA NOSTALGICĂ
 
O dreaptă nu poate să fie paralelă cu o stîngă.
 

LEGEA PESIMISTĂ A TRANZIŢIEI
 
Drumul spre Mai Bine trece prin Foarte Prost şi se înfundă acolo.
 

LEGEA OPTIMISTĂ A TRANZIŢIEI
 
Drumul spre Mai Bine trece prin noi. Rămîn cicatricile.
 

LEGEA CEA MAI OPTIMISTĂ A TRANZIŢIEI (SOLUŢIA 
FINALĂ)
 
Drumul spre Mai Bine trece prin noi. Rămîn ei.
 

LEGEA SIMPLĂ A CASELOR NAŢIONALIZATE
 
Cui are, nu i se va lua. Cui n-are, nu i se va da.
 

LEGE ELECTORALĂ
 
Urna scapă turma.
 

STRAVECHEA REGULĂ A INFORMATORULUI
 
Torna, torna, frate!
 

LEGEA SUPRAPUNERII
 
PE vremuri, voi. SUB vremuri, noi.
 

VECHEA LEGE PARLAMENTAR-GUVERNAMENTALĂ A LICHIDELOR, FLUIDELOR, VÎSCOASELOR ŞI LIPICIOASELOR
 
Dacă nu curge, pică. Cît curge, nu pică.
 

VARIANTA FOLCLORICĂ (PARDON!)
 
În legătură cu corupţia, multor factori de decizie li se corupe în 14.
 

LEGEA CIRCULAŢIEI
 
Drumul cel mai scurt între două gropi trece întotdeauna printr-o groapă.
 

LEGEA DE BAZĂ A LUI MURPHY, CU APLICAŢIE LA 1989
 
Orice începe bine, sfîrşeşte rău. Orice începe rău, sfîrşeşte şi mai rău.
 

 
 

CONSTANTA PUTERII 
sau PRINCIPIUL TITIREZULUI
 
Ca să rămîi în picioare, trebuie să fii învîrtit.
 

DECRETUL EMBLEMEI
 
Emblema vremurilor noi este secera şi ciolanul.
 

LEGEA LENEI UNIVERSALE
 
Nimic nu merita să... (CĂSCAT)
 

LEGEA PRIVATIZĂRII
 
Dacă din ceva scoţi ceva, te poate prinde; mai bine iei cu totul.
 

REGULA PARTIDELOR
 
Unde nu e cap, sunt multe aripi.
 

PROPORŢIONALITATEA NOSTALGICĂ
 
Înainte era bine. Înapoi era şi mai bine.
 

POSTULATUL OPORTUNISTULUI
 
Izmenirea e indispensabilă.
 

OBSERVAŢIA OPOZIŢIEI LA LEGEA GRAVITAŢIEI
 
“Toate lucrurile cad în jos”, dar, din păcate, nu se precizează CAND.
 

AXIOMA BEZNELOR
 
Viteza întunericului este riguros egală cu cea a luminii, cînd nu e chiar mai mare.
 
 
Acestea sunt noile legi ale lui Murphy.
N-aveţi decît să nu le respectaţi. Puţin le pasă LOR. 
AVE!
George PRUTEANU

duminică, 27 ianuarie 2013

Tren de ciocolata

Săptămâna Ciocolatei
 
La Gara feroviară Midi din Bruxelles, călătorii au avut ocazia să admire un tren din ciocolata.
« Minunea », care masoara 34 de metri si cantareste 1260 de kg, este opera lui Andrew Farrugia, maestru ciocolatier din Malta.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 


sâmbătă, 26 ianuarie 2013

WomanWithW: normal

WomanWithW: normal: NIG



normal

nu mai pot să adorm
somniferele nu-şi mai fac demult datoria
plouă întruna
cine a spus că atunci când plouă dormi cel mai bine
creierii îmi sunt îngheţaţi
îi simt mişcându-se 
ca nişte reptile care caută soarele

doamne, ce mi-e dor de normal

deznădejdea urlă
ca o femeie care-i gata să nască
doar că femeia aceasta nu este gravidă
şi curând o să nască 
cu aceeaşi durere
o tumoră uriaşă
pe care nu vrea sub nici o formă să o arunce
o strânge în braţe

puiul mamei
puiul mamei


copilul a fost invizibil nouă luni
mai poate fi încă vreo două

câtă deznădejde
găseşti pe marginea străzii
unde se distrează boem şobolanii
atraşi de pantofii lucioşi cu care prostituatele bat trotuarul
treizeci de paşi în sus
treizeci în jos
în altă viaţă au fost soldaţi mărşăluind
sau asistente
la naşterea unei tumori cu chip de copil

câtă frumuseţe găseşti în urât
câtă linişte şi calm
se aşterne după ce ţi-ai golit stomacul 
de lucrurile inutile
îngurgitate forţat
după ce ai născut boala care îţi măcina măruntaiele
şi după ce ai reuşit să înghiţi toate somniferele
din sticla aceea de cinci dolari şi treizeci de cenţi
pe care ai cumpărat-o de la health store

o să ai un somn liniştitor
şi nici o durere de cap la trezire

aşa scrie pe etichetă
şi dacă aşa scrie aşa este
nu încetăm niciodată să credem în etichete
chiar dacă eticheta a fost lipită
din greșeală
pe sticla cu stricnină

Evenimentele zilei...