sâmbătă, 30 ianuarie 2016

De ieri şi de azi: Povești cu anticari

De ieri şi de azi: Povești cu anticari: Pohl - un celebru anticar  de altădată Primul anticar Primii anticari – numiți și “ hârțogari ” - au apărut pe la noi abia pe la m...





Povești cu anticar

Pohl - un celebru anticar
 de altădată
Primul anticar

Primii anticari – numiți și “hârțogari” - au apărut pe la noi abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Cel dintâi anticar a fost Aron Zwiebel, un bătrân negustor de mobilă care a devenit “vânzător de cărți vechi” datorită unei întâmplări:

A găsit, într-o zi, vreo câteva cărți vechi, printre care și una dintre cele dintâi tipărite sub domnia lui Matei Basarab, și a cărei valoare el nici nu putea s'o bănuiască. Peste câtva timp, un boier mare (povestea nu'i spune numele, dar se crede că ar fi fost chiar bătrânul Ion Brătianu) s'a dus pe la el, și văzând cartea aceea aruncată pe-o poliță, l'a întrebat cât cere pe ea.
 - Douăzeci de galbeni! - i-a răspuns Zwiebel râzând, fiind convins că “hârțoaga" aceasta nu face nici un ban de cinci.
Dar mare nu i-a fost mirarea când boierul, foarte serios, după ce s'a mai uitat odată la carte, a scos și i-a dat cei 20 de galbeni ceruți, o sumă enormă pe atunci, ba chiar și pentru timpurile de azi! Înțelegând ce folos s'ar putea trage din comerțul cu “hârțoagele", comerț pe care nu'l exploatase încă nimeni în țara noastră, Zwiebel s'a lăsat de mobile și s'a apucat de anticărie. Treburile au mers bine, foarte bine chiar, așa că a fost nevoit să'și ia ca ajutoare pe fiul său Mendel și pe nepotul său Amen.” (1)

Taraba unui anticar 
Un alt anticar celebru a fost Leon Alcalay, cel care în anul 1864  “și-a făcut două dulapuri pe care le-a umplut cu cărți și le-a așezat în locul viran de la întretăierea Podului Mogoșoaiei cu bulevardul nou ce se deschisese de curând, numit mai târziu B-dul Elisabeta”(2). Interesant e faptul că celebrul librar și anticar de mai târziu a învățat să scrie și să citească abia după ce s-a apucat de afacerile cu cărți. Negustoria lui cu cărți a prosperat, astfel încât prin anul 1883 Leon Alcalay avea un întreg șir de librării și de anticariate în clădirea “Hotel de Boulevard”. Demn de interes este faptul că Leon Alcalay a editat și a publicat celebra serie de cărți ieftine din “Biblioteca pentru toți, cărți pe care le-a răspândit în toată țara.


În timp, concurența a devenit acerbă și în acest domeniu: pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe bulevard, între Universitate și Calea Victoriei, se înșirau una lângă alta, nenumăratele prăvălii și tarabe de scândură ale anticarilor. Iar în dialogul dintre anticari și cumpărătorii de cărți regula de bază era tocmeala:

“- Cât vrei, Pinath, pe cărticica aceasta?
- Asta e o carte bună. Costă un franc.
- Cu cinci parale o dai?
- Scoate 20 de bani și ia-o!”

Bibliofilul cleptoman

Un anticar celebru din perioada interbelică era Herman Pach. El își avea prăvălia deschisă în “Pasagiul Vilacros” la nr. 4. Despre el se știe că era – alături de fratele său Iuliu – unul dintre anticarii preferați ai lui Nicolae Iorga.

Într'o zi - îmi povestea anticarul Herman Pach - a venit pe la mine un oarecare domn, îmbrăcat cu o pelerină largă, un domn bine dealtfel, dar care, crezându-se neobservat, a “învârtit" o carte de valoare și a pus'o sub braț. Mie, drept îți spun, mi-era rușine de rușinea lui. De aceea, când el a vrut să plece (sub pretext că n'a găsit nimic interesant), ca să nu-i spun pe față că a furat, i-am spus:
- Regret domnule, dar nu pot să vă dau această carte cu prețul oferit de d-vs.
- Cum? Nu poți s'o dai? - mi-a răspuns el tare intrigat. Nu poți s'o dai ?!?... Atunci, atunci… nici eu nu pot să dau mai mult! - și înapoindu-mi-o, a dat buzna afară pe ușă, fără ca să zică măcar “bună ziua"…”(1)


George Ranetti și anticarii

"Casa anticarilor" - pe scuarul
 din spatele clădirii Grand-Hotel - 1934
Anticarul Iancu Eskenasy-Cociu își avea prăvălia de cărți vechi în clădirea “Palace-Hotel” din bulevardul Elisabeta. Aici își vindea cărțile Gerorge Ranetti, celebrul umorist și redactor al revistei “Furnica”, în timp ce era student la… drept:

Ranetti, de mic dădea semne că are să fie un mare umorist. Asta se putea vedea din toate vorbele și faptele lui. Printre ciudățenille lui era și pasiunea pentru pistil (notă: pastă de fructe, uscată în formă de foaie groasă). De aceea, își vindea cărțile pentru a-și procura cu banii luați pe ele bunătatea preferată. Toată ziua mesteca la pistil, făcea versuri ce miroseau a băcănie, hoinărea cu alți ștrengari în loc să frecventeze mai asiduu facultatea de drept la care era înscris. Observațiile, și chiar păruielile părinților (ziceau gurile rele) nu ajutaseră la nimic.
-  Din ce-o să trăiești, când te’i face mare? - îi zicea uneori tată-său, disperat de lenevia lui Georgică.
- Din cărți! – îi răspundea acesta.
Imediat dovada: se ducea la anticarul Isac Eskenasy-Cociu și îi lăsa pentru câțiva lei toate cărțile lui de drept. Când însă îl lua tată-său la răfuială în serios, ori când începea mamă-sa să se vaite și să plânga (îngrijorată cum era de viitorul problematic al fiului ei), Georgică Ranetti se ducea îndărăt la anticar:
- Cociule -îi zicea – tătița, pentru că iar ți-am bazardat terfeloagele alea, mi-a făcut hai în cap și tobă din spate. Na-ți dar francul înapoi și fă același lucru față de mine, cu cărțile de ieri.
- Păi, le-am vândut, dragă Gică!
- Atunci… mă duc să-i spun să se scarmene iar la chimir, zgârcitul dracului!...
Peste cel mult o săptămână, prefăcea iarăși în pistil noile cărți pe care i le cumpărau părinții…”(1)


Arta de a fi anticar

Anticariatul lui Herman Pach
Tot anticarul Herman Pach îi destăinuia ziaristului “Ilustrațiunii române” câteva dintre secretele negustoriei cu cărți:

 “- Nu sunt anticar de ieri de-alaltăieri – îmi mai spunea același negustor; de aceea pot să cunosc imediat pe amator, ba chiar ghicesc ce'l interesează și uneori aș putea chiar spune care-i e gradul de cultură. Clientul întâmplător, ocazional, se cunoaște prin felul de prezentare; "amatorul” însă, e foarte curios. Uite d-ta de pildă: Când intri în prăvălie, n'apuci să dai bună ziua, că ți-ai și aruncat ochii pe-un raft de cărți. Eu, la rându'mi, nu te slăbesc din ochi: te studiez... Zău! Ce ciudați sunteți d-vs. amatorii, toți!...

Când găsiți o carte care vă interesează, fie că o căutați, fie dați peste ea din întâmplare, vă ghicesc după față, care e, în cazul acesta, o întreagă simfonie. Prin ochi vă trece un fel de fulger, gura face jocul mușcării buzelor… și-apoi stingeți focul din privire, faceți pe mortul. Suciți cartea, o răsuciți, o frunzăriți, o puneți la loc ca și cum n'ați vrea s'o luați, pentru a nu’mi atrage atenția asupra ei… Vă duceți la altele, apoi vă'ntoarceți iar la ea, o reluați cu dispreț, cu o strâmbătură, suflați praful de pe ea… Vă face scârbă! O cercetați mult, pe toate fețele, spre a vedea dacă nu-i lipsește ceva; și-apoi, după toate ferelile acestea, vă'ntoarceți încetișor, veniți cu ea'ntre degete, cu un aer, nu știu cum să'i zlc, ca și cum ați gândi: “O! Nu-i cine știe ce de capul ei! Totuși, o s'o iau ca să nu ies cu mâinile goale din prăvălia omului ăstuia, pe capul căruia am stat atâta timp!". Și'mi întindeți hârțoaga aceea, întrebându-mă (dar cu fața întoarsă spre altele și par'că cu gândul aiurea): "Cât ceri pe fleacul ăsta, domnule Pach ?". Dacă vă cer 70 de lei, oferiți 30. La 35 sau la 40 am făcut târgul. Iată, așa! Spune și d-ta dacă n'am dreptate!

A trebuit să recunosc că o avea!” (1)

Surse:

(1) articolul “Anticarii noștri” – semnat “Dt.” – publicat în revista “Ilustrațiunea română” din 19 iulie 1933
(2) George Potra – “Din Bucureștii de altădată

vineri, 29 ianuarie 2016

Rodica Anghelescu - Triptic cu amintiri


Triptic cu amintiri:

1. Ţi-am lăsat florile mele

2. Dacă dorul îl găseam

3. În prispa căsuţei mele



muzica şi versurile: Marin Voican Ghioroiu

interpretează: soprana Rodica Anghelescu

videoclip realizat de Ioan Muntean



Versurile melodiilor:



ŢI-AM LĂSAT FLORILE MELE





Ţi-am lăsat florile mele

La cişmea, în poarta ta –

Noaptea să te-alinţi cu ele,

Să-ţi spună dragostea mea.

Noaptea să te-alinţi cu ele,

Să-ţi spună dragostea mea,

Să-ţi spună dragostea mea.



Tot parfumul din petale

Este dorul pentru tine –

Ţi-am trimis o sărutate

Să adormi în gând cu mine.

Ţi-am trimis o sărutate

Să adormi în gând cu mine,

Să adormi în gând cu mine.



De visezi salcâm cu flori

În grădina de la casă –

Cu mine ai să te-nsori,

Am să fiu a ta mireasă.

Cu mine ai să te-nsori,

Am să fiu a ta mireasă…

Am să fiu a ta mireasă.







DACĂ DORUL ÎL GĂSEAM



 

La-la-la, la-la… la-la-la, la-la!

La-la-la, la-la… la-la-la, la-la!

Dacă dorul îl găseam,

Pe neicuţa nu-l chemam,

Ca să-l cătăm împreună,

Când sunt stele si cu Lună.

Ca să-l cătăm împreună,

Când sunt stele si cu Lună.



La-la-la, la-la… la-la-la, la-la!

La-la-la, la-la… la-la-la, la-la!

Şi-am găsit doru-amândoi

Prin fâneţe şi trifoi.

Dorul mi l-am luat de mână

Şi-am mers cu el la fântână.

Dorul mi l-am luat de mână

Şi-am mers cu el la fântână.



La-la-la, la-la… la-la-la, la-la!

La-la-la, la-la… la-la-la, la-la!

I-am dat dorului să bea

Ochii verzi şi gura mea.

Dorul l-am dus la izvor

În pădurea Gorjilor.

Dorul l-am dus la izvor

În pădurea Gorjilor.



La-la-la, la-la… la-la-la, la-la!

La-la-la, la-la… la-la-la, la-la!

Şi-a rămas dorul cu mine,

În braţele lui mă ţine.

Neicuţa de nu-mi venea…

Cine dorul mai găsea?

Neicuţa de nu-mi venea…

Cine dorul mai găsea?







ÎN PRISPA CASUŢEI MELE





În prispa căsuţei mele,

Sus, în colţul de la grindă,

Au venit trei rândunele…    

Cuibuşorul să şi-l prindă.



Toate-mi ciripesc în cor,

Şi-n ciocuri paie mi-aduc;

Întreabă de mama lor:

 Ce-i cu ea… de n-a venit?



Zboară-n cercuri, se agită,

Lacrimi în ochişori au…

Pentru mama lor iubită;

Doamne, ce triste-mi erau,



Cum sunt eu, gândind la tine,

Că nu-mi vii, fiindcă-ai plecat;

Doamne, rogu-Te, fă bine!      

Of,… multă lume-ai înviat…



Dă-i viaţa, că mi-este dor,

Ca să stau cu el la masă!

Adu-mi mama puilor!…

Să-şi facă-mpreună, casă.

vineri, 15 ianuarie 2016

Privesc, ascult, mă mir şi mă’ngrozesc

Privesc, ascult, mă mir şi mă’ngrozesc



Privesc, ascult, mă mir şi mă’ngrozesc

 Categoria ActualitateMagazinPoliticaSocial 1.991 afisari 
burebista
Privesc, ascult, mă mir şi mă’ngrozesc
Cum bate tunul înspre răsărit
Cum calcă scurt din nou bocanc rusesc
Şi se cutremură pământul îngrozit.
Privesc, ascult, mă mir şi mă’ngrozesc
Cum este îngropată iar armata
Cum vin străini la noi şi poruncesc
Şi din mormânt mă dojeneşte tata.
Privesc, ascult, mă mir şi mă’ngrozesc
Cum  bălăcesc  „boierii” în hazna
Cum se înjură, şi se porcăiesc
Şi cum îi doare-n cot de ţara mea.
Privesc, ascult, mă mir şi mă’ngrozesc
Cum stau românii parcă sunt pictaţi
Într-un tablou penibil şi grotesc
Natură moartă, criogenizaţi.
Privesc, ascult, mă mir şi mă’ngrozesc
Cât am putut să decădem de jos
Noi cei crescuţi în Raiul Românesc
Grădina Maicii Domnului Hristos.
Privesc, ascult, mă mir şi mă’ngrozesc
Când văd pământul ţării pârjolit
Şi revizionismul unguresc
Rânjind la graniţă nepedepsit .
Privesc, ascult, mă mir şi mă’ngrozesc
Cum printr-un act sălbatec şi dement
Petrolul aurul şi apa şiroiesc
Strategic spre prieteni de moment.
Privesc, ascult, mă mir şi mă’ngrozesc
Când văd că azi nu mai avem nici pâine
Noi, ce-am hrănit cu grâul strămoşesc
Imperii , lupi, şacali, un om şi-un câine.
Privesc, ascult, mă mir şi mă’ngrozesc
Cum cad stejarii sub topor mârşav
Şi dac-aş vrea acum să îmi cioplesc
Nu am din ce, nici coadă de baltag.
Privesc, ascult, mă mir şi mă’ngrozesc
Şi mă întreb cât o să mai răbdăm
Cât o să mai dormim române, eu gândesc
Că este timpul să ne cam sculăm!

joi, 14 ianuarie 2016

Rodica Anghelescu - Limba noastră românească (imn)


Limba noastră românească (imn)



Motto:

„Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere”

Epigonii – Mihai Eminescu



muzica şi versurile: Marin Voican-Ghioroiu



Revista Internaţionala Starpress

(Româno-Canado-Americană)

acordă



Premiul I

D-lui Marin Voican-Ghioroiu

Imnul „LIMBA ROMÂNEASCĂ”



STARPRESS 2013





Cântă

soprana Rodica Anghelescu



acompaniază

Orchestra de Fanfară

Reprezentativă a Armatei

dirijor col. Aurel Gheorghiță





Limba noastră românească



Limbă dulce, Limbă Românească, dor!

Strai regal să pui, Mamă cu amor...

Te sărbătorim. Ne-ai unit în faptă

Şi ai fost cu noi Mamă înţeleaptă.  



Refren:

Au sărit în luptă vitejii eroi

Ei nu s-au temut, n-au dat înapoi:

În bătălii crunte, moartea au sfidat,

Un pas n-au cedat, n-au dat înapoi.



Eroi bravi şi mari, eroi legendari!

Ţara vă slăveşte, vă sărbătoreşte,

Şi din nou vă cheamă, cheamă să veniţi,

Pe sub arc de flori să mărşăluiţi.







©2016 - videoclip realizat de Ioan Muntean

joi, 7 ianuarie 2016

Marin Voican Ghioroiu - Mai trecu un an...


muzica şi versurile: Marin Voican-Ghioroiu

interpretează: Marin Voican-Ghioroiu

videoclip realizat de Ioan Muntean



MAI TRECU UN AN...

Prietenului meu Ioan Muntean



Doamne, mai trecu un an

Ca barca plutind pe val...

Și pe ceață și pe  soare,

C-așa-i viața trecătoare.

La mulți ani cu sănătate,

Sfinte Ioan, să ai de toate!



Diri-diriii... diri-da!

Ţine-o, Ionele, aşa,

Nu te da, nu te lăsa!...

Că odată-i ziua ta,

Că odată-i ziua ta.



Viață, ce frumoasă ești!

Ca o stea îmi strălucești

Pe cer senin, fără nori...

Ești grădina mea de flori

Unde am crescut și cânt

Să-mi fac omul fericit.



Diri-diriii... diri-da!

Ţine-o, Ionele, aşa,

Nu te da, nu te lăsa!...

Că odată-i ziua ta,

Că odată-i ziua ta.

Sfinte Ioane, la mulți ani,

Sănătate și mulți bani!

Fii ca brădișoru-n munte,

Și necazul să  te uite...

Să ai numai bucurii,

Fericit mereu să fii.



Diri-diriii... diri-da!

Ţine-o, Ionele, aşa,

Nu te da, nu te lăsa!...

Că odată-i ziua ta,

Că odată-i ziua ta.



Ia mai  toarnă-o țuică fiartă

Cum și Sfântul Ioan, odată,

Boteza cu busuiocul...

Boteza cu busuiocul!...

Să-ți intre-n casă norocul,

Ionele, să-ncepem jocul.



Diri-diriii... diri-da!

Ţine-o, Ionele, aşa,

Nu te da, nu te lăsa!...

Că odată-i ziua ta,

Că odată-i ziua ta.



Marin Voican-Ghioroiu

luni, 4 ianuarie 2016

Rodica Anghelescu - Ionele, copilul mamei







Rodica Anghelescu - Ionele, copilul mamei

interpretează: Rodica Anghelescu (soprană)

muzica şi versurile: Marin Voican Ghioroiu

videoclip realizat de Ioan Muntean.



IONELE, COPLUL MAMEI





- Ionele, mamă, te scoală!

S-a făcut lumină-n sală…

Am tras storul la fereastră,

Ţi-am pus florile în glastră:     Bis:



Crizanteme miresmate

Şi muşcate parfumate,

Crin regal şi trandafir

Şi-un buchet de calomfir.     Bis:



Soarele-l lăsai să intre –

Razele-i să te alinte:

Să te lumineze ele…

Ca dragostea mamei tele.      Bis:



Am venit de ziua ta

Să-mi răcoresc inima.

La mulţi ani, iubit copile,

Fericire şi mult bine!     Bis:



- Maică, maică, n-am dormit,

Printre gene te-am zărit,

Cum udai florile mele

Şi te-mbrăţişai cu ele.     Bis:



Cu şoapte dulci le rugai,

Parte de mine să ai,

De mine, de fraţii mei…

Că sunt copilaşii tăi.     Bis:



Întinde, măicuţa mea!

…Mâna ce mă legăna;

Să mi-o pun la inimioară

Şi s-o ud cu-o lăcrimioară.     Bis:



Obrazul să-l pun pe ea,

S-o sărut, măicuţa mea!

Bunul Dumnezeu te ţine,

Să stai, maică, lângă mine.     Bis:



Hai-hai, copilul meu!

Pentru tine mă rog eu:

Să trăieşti, să ai de toate,

La mulţi ani cu sănătate!!     Bis:


Evenimentele zilei...