A cui sunt aieste curturi?

A cui sunt aieste curturi?

A cui sunt aieste curturi?

Aşa nante rădicate,

Pe tămălii aşăzate,

Cu termopan coperite,

Pe la fereşti podobite,

Pe dinuntru poleite?

Dar în curturi ce era?

Measă-ntinsă, belşugată.

Dar la measă cine şade?

E senatoru Gherase

Şi cu frac-su deputatu

Şi cu neamu-i de mătase

Care o nălţat palatu.

Stau la measă şi cinstesc;

Ei cinstesc, ei se măresc

Şi de-nvoieli vorovesc.

Că îi alese poporu

Să îi deie lui onoru,

Şi să robotească tare

Pentru-a Ţării-mbălşugare.

Robotit-au robotit

Bănet mult au isprăvit.

Li se primbră sara-n casă

Muiere ca o crăiasă,

În straiţă de mătasă,

Cu veşmânt de preuteasă.

Iară mândri-ai lor copchii

Au bemveuri jucării,

Galbeni mulţi au gonisit,

Ăstfel Ţara au slăvit!

Dară cine bate-n poartă

Vineri sara ca bolându?

- Dă-te prins, Gherase, tată!

Îs mascaţii cu colându!

E nănaşu uncheşel

Gata să te sorcovască,

C-aşe-i datina de fel

La ograda rumânească.

Bei, mănânci, numeri bănetul

Da mai şi plăteşti o dată.

Ia-ţi stilou şi caietu

C-ai de scris operă lată!

Las' să fie sănătate

Că-i mai bună dăcât toate,

Stai puţân ş-apoi la anu

Faci Crăciun la tine-n castă.

Nu-ţi ia nime gologanu

Nici blana de pe nevastă!

Nu-ţi ia nime-a tale curturi,

Nici căşile sau domnia;

Ocnele la noi îs scurturi,

Să trăiască Rumânia!