Colo sus şi mai în sus

Colo sus şi mai în sus

COLINDE, COLINDE... E VREMEA COLINDELOR!

Colo sus şi mai în sus



Colo sus şi mai în sus 

O, Domnului

Sus la poarta raiului,

Suntu-ţi, Doamne, mese-ntinse,

Mese-ntinse şi subscrise.

Dar la masă cine şade?

Şade Domnul Dumnezeu

Cu preasfântul Fiul Său

Şi cu Mihail, Gavrilă

Şi cu Ioane, sfinte Ioane

Şi cu sfinte Niculaie

Chinuit şi gârbovit

C-aşa intră Iuda-n rai.

Sus la poarta Raiului,

Scaunul judeţului,

Şuştariul botezului.

Ei în iad când le-au băgat

Şi raiul s-a-ntunecat



Şi iadul s-a luminat.

Sus lumina raiului,

Scaunul judeţului

Şuştariul botezului.

Ei în rai când l-au băgat

Şi iadul s-a-ntunecat

Şi raiul s-a luminat.

Noi umblăm şi colindăm

La bun gazdă să închinăm,

Închinăm de sănătate

De Crăciun să-şi aibă parte.

Colo sus şi mai în sus

Colo sus şi mai în sus (bis)

Colindăm Doamne, Colind (*)

Este-o dalbă mănăstire. (bis) (*)

Şi întrânsa cine şade? (bis) (*)

Şade Maica Precesta (bis) (*)

Cu-n prunc mic ce tot plângea. (bis) (*)

Maica Sfântă-aşa-I zicea: (bis) (*)

Taci pruncule, nu mai plânge,(bis) (*)

Că Maica Ţie-ţi va da (bis) (*)

Două mere, două pere (bis) (*)

Să mi te joci cu ele. (bis) (*)

Şi cheile raiului, (bis) (*)

Raiul sfânt să-l stăpâneşti, (bis) (*)

Pământul să-l moşteneşti, (bis) (*)

Pe noi să ne mântuieşti. (bis) (*)