Martisorul prieteniei - La mulți ani! cu MINILECTURA
Tuturor doamnelor și domnișoarelor, cu prilejul Zilei de 1 Martie, le urez sănătate, bucurii și împliniri pe toate planurile!
Adaug urărilor câteva buchete de flori!
La mulți ani!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
FURNICA - Sfântul Vasile cel Mare
Luând, omule, pildă de la furnică nu te vei oșteni pentru ține și nu-ți vei depozita, oare, în viață de aici odihnele veacului ce va să fie? Că furnică își adună vara hrană pentru iarnă; nu-și amâna din lene timpul, pentru că n-au venit înca greutățile iernii; dimpotrivă, muncește cu foarte mare sârguinta pâna ce își adună în cămările ei hrană îndestulatoare. Și nu face asta cu trândavie, ci, cu gând întelept, mestesugeste că să se păstreze hrană cât mai multă vreme; taie cu cleștii săi partea din mijloc a boabelor, că nu cumva să încolteasca și să nu fie bune de mâncare; când simte că sunt umede, le usucă; dar nu le întinde în orice vreme, ci când presimte că văzduhul are să fie mai mult timp frumos. Fii liniștit, n-ai să vezi ploaie cazând din nori câta vreme furnicile au grâul &ic irc; ntins afară!
Ce cuvânt va fi îndestulator, ce auz va putea cuprinde, ce timp ne va ajunge să spunem și să istorisim toate minunile Marelui Meșter? Să spunem și noi cu profetul: „Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne! Toate întru întelepciune le-ai făcut!” (Psalm 103, 25) Așadar nu ne putem apară îndestulator că n-am fost învatati din cărți cele ce ne sunt spre folos, când legea cea nescrisă a naturii ne învata să alegem cele ce ne folosesc.
Știi ce bine să faci aproapelui? Acela pe care vrei să ți-l facă altul ție! Știi ce este răul? Ceea ce nu vrei să suferi de la altul! Nici artă care se ocupă cu strângerea plantelor pentru studii, nici știință despre plante n-au învățat pe cele necuvântătoare la ce folosesc plantele; și totuși fiecare viețuitoare are în chip firesc priceperea de a-și procura ce este spre folosul și mântuirea ei; are în ea ceva tainic care îi spune ce se potrivește cu firea ei.
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București, 1986, p. 173-174.
La Uniunea Scriitorilor, demult, . . .
În anii imediat de după război în plin avânt comunist la Uniunea Scriitorilor a avut loc o şedinţă unde a fost prezentă toată floarea intelectuală scriitoricească din ţară.
Subiectul era Octavian Goga.
După cum ştiţi Octavian Goga a avut chiar un guvern, extrem de naţionalist. Avea să intre în dizgraţia hahalerelor şi a celor ce nu înţelegeau acel naţionalism adevărat ce nu are legătură cu fascismul, cu xenofobismul, cu tot ce poate fi mai răupropagat de alte forţe ce nu doreau naţii ci populaţii.
Ei bine, Zaharia Stancu a fost cel mai vehement contestatar lovind cu tot ce a putut în distinsul Goga care nu mai putea să se apere. Zaharia Stancu a fost cel mai virulent şi cel mai negativist neaprobând reabilitarea lui Goga .
La sfârşitul cuvântării lui Stancu, Tudor Arghezi a cerut să i se acorde câteva minute în a spune şi el ceva.
Iată ce a spus:
,,- Eram în iarna anului... la conacul marelui Goga. Depănam amintiri şi multe alte probleme ale timpului. La un moment dat se auziră bătăi la uşa conacului. Goga, s-a dus, a deschis uşa şi văzu un tânăr zgribulit cu nişte manuscrise în mâna. Îl rug ape maestru să le citească şi dacă se poate să le publice în ziarul ce îl conducea. Goga îl invită înăuntru pe tânăr, luă manuscrisele ce cuprindeau încercările lui poetice. Goga le citi pe îndelete şi concluzia era clară. Tânărul era plin de talent. Îi spuse că nu poate să le publice acum dat fiind că revista era deja la tiparniţă. Însă Goga i-a dat un aconto tânărului cu promisiunea că în numărul viitor al revistei îi vor apare încercările poetice neuitând să menţioneze că sunt pline de talent. Acel tânăr se numea Zaharia Stancu.”
Concluzia lui Arghezi a fost colosală şi a intrat în istoria acelui moment.
A concluzionat Arghezi spunând ,,Acum iată de ce pe lumea asta sunt scriitori culţi sau... desculţi.”
Apropo-ul era vis a vis de romanul lui Stancu ,,Desculţ”.
Arghezi a fost aplaudat de cei din sală, în picioare, minute în şir.
Octavian Goga era reabilitat iar Stancu părăsea sala jenat vădit de adevărul spus de Arghezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu